Made in Romania

Acum cateva luni am lucrat langa Mall si in pauza de masa mai mergeam sa inghit si eu ceva gustos la mancatoria din mega shoping market. De cand am fost pus pe faras ca o mizerie de catre firma la care am prestat ani de zile nu prea am trecut pe la cumparaturi prin orasul magazinelor si am zis ca a venit timpul sa fac o vizita.
 

Am intrat ca un cocalar care are masina cu volan pe dreapta inmatriculata in bulgaria intr-un magazin de carti dupa bunul meu obicei. In liceu eram pasionat de filozofie, istorie si de stiinta asa ca ma zis ca trec pe la rafturile ce se leaga de temele respective sa mai vad ce se mai zgarie pe foaie cu pana imbibata in cerneala.

Ce sa mai zic am observat ca nici viitoarul nu mai este ca si ieri asta nu pentru ca acele carti de istorie la care priveam erau scrise cu pc-ul ci pentru ca erau carti cu titlul „Istoria Romanilor” „Romania de alta data” „Mari eroi romani”. Titlul era absolut normal pentru o tara care poarta numele care era festit pe coperta colorata a cartilor insa autorii deloc.
 Imi venea sa intreb primul tracator „Nu va suparati acolo este o carte pe care scrie „Istoria Romanilor” cunoasteti cumva autorul John Doe, sta cumva cu dumneavostra pe strada?”. Evident raspunsul unui om intelectual ar fi fost: „Nu va suparati cartile pentru 0-3 ani sunt mai incolo, nu vezi ca aici sunt carti scrise de authori straini. Ohh da…aici vroiam si eu sa ajung, erau cel putin 10 carti cu aceasi tematica si nici macar una nu era scrisa de un author roman.

ASTA ESTE romanii nostrii cei dragi nu isi cunosc istoria ca sa poata sa scrie o carte si asta nu o zic pentru ca sunt de alta nationalitate si nu vreu sa jignesc nici cea mai mica fiinta din aceasta tara insa as fi vrut sa tin in mana o carte de istorie a tarii in care m-am nascut si traiesc de catre un conational al meu, un pur autentic roman care are in fata blocului sau babe care sosotesc si te fac nesimtit ca ai salutat cu „buna” si nu „o zi buna va doresc”, un roman autentic care claxoneaza dupa primele 2 secunde ce se face verde la semafor si nu in ultimul rand un roman pur autentic care a trait aceea istorie nu de un englez, american, neamt, francez ori cine mai stie ce natie care o auzit ori a vazut de la unul ori altul ce a fost. E ca si cand vecina zice: „am auzit ca vecinul si-a luat plasma de 105cm” defapt nu a fost acolo sa vada ca de fapt 105cm are matura cu care imi vine sa o bat pentru barfe si plasma mai sus numita are doar 88cm. Sincer dau din mine ultimul strop de adevar in acest moment si va impartasesc ca imi era sila sa citesc din aceea carte.

 Inca odata ASTA ESTE mai bine cumparam produse pe care scrie Made in China, Made in Germany, Made in Usa, Made in Chaijugospania decat sa le producem noi. Sa ma corecteze cineva insa eu nu am vazut dupa revolutie nici un produs pe care sa scrie Made in Romania. Desi pe vremea marelui Gollum am avut jucarii de la Agatex pe care chiar scria Made in Romania. Da stai asa nu te misca mi-am adus aminte ca avem fabrici demolate pe care scrie Made in Romania, terenuri vandute si exploatatede straini pe care de asemenea scrie Made in Romania, fetitze de post la coltul strazii in Italia, parlamentari care de Black Friday cer reducere la cele 2 ore pe zi cand lucreaza pe care de asemenea scrie Made in Romania si lista continua…eu imi cer scuze.

Si nu pentru ultima data asta este pentru ca avem Valentine Day in loc de Dragobete, Halloween in loc de Ziua Mortii si pentru incheiere ma intreb daca se mai tine 1 Decembrie ori o lasam pe 4 Iulie.

 

In cine dam cu lopata?

La orice post de TV auzi la stiri doar de tema cainelui maidanez care a sfasiat si a ucis un biet copil.

In primul rand nu vreu sa iau apararea nici unei organizatii non guvernamentale, nici animalului, nici celor care se ocupa de strangerea cainilor vagabonzi, nici al guvernului, nici al lui primarului, nici al presedintelui, si nici a celor care sunt competenti ori mai bine zis incompetenti de arezolva situatia cainilor maidanezi. In al doilea rand nu doresc sa invinuiesc pe nimeni.

In Romania asa suntem invatati ca sa cautam faptasi, vinovati, tap ispasitor insa in primul rand trebuie sa gasim solutii, dar acest lucru ramane la coada comoditatii in spatele birourilor, in spatele acelor birouri la care stau niste oameni a caror diploma a fost emisa de catre Universitatea de Pile.

Hai atunci sa dam cu lopata in cineva si sa incep cu un exemplu de logica. Cine este vinovatul.

Sa zicem ca este aceeasi situatie cu bunicuta care isi plimba nepotelul in parc dar invaersam un pic rolurile negative. In locul cainelui maidanez se afla o fantana de 10 metrii adancime in care se afla o apa de 5 metrii. Bunica lasa nesupraveghiat nepotelul care din nefericire pica in fantan si din pacate nu supravietuieste.

Deci sa gasim vinovatul:

1. Vinovat este cel care a construit fantana.
2. Vinovat este primaru care nu a astupat fantana
3. Vinovat este directia apelor
4. Vinovat este tutorele care a lasat copilul nesupravegheat.

Dar pentru ca totusi s-a intamplat hai sa astupam toate fantanile, din partea mea poate sa fie si un rau in locul fantanii de mai sus ori ce doriti voi.

Ei bine acuma un scheptic  ar venii si ar zice. Bine, bine dar nu se inneaca 1000 de copii pe luna in fantana ( aproximativ tot atatea oameni sunt muscati de caini maidanezi).

Oricat am vrea sa credem si din pacate toata viata ei va fi o povara si va suferii vinovat este tutorele care a lasat nesupravegheat copilul. Nu vreu sa o invinovatesc eu personal pentru ca imi dau seama ce durere o sa aibe pe suflet toata viata ei cat o sa mai traieasca. Sunt sigur ca deja a si cazut in depresie ce va fi foarte greu de sters pentru ca o bunica poate sa tine la nepot chiar mai mult ca si la copilul sau.

Totusi traim intr-o tara civilizata si cu toate astea sunt foarte multe errori 404 in sistemul nostru. Si dovada a fost acum cativa ani cand un tigru a scapat de la gradina zoologica iar cei destepti ce or facut? Asa este ca va mai amintiti? In tari care au oameni competenti la posturile sus numite ar fi zis in felul urmator: aduceti o pusca incarcata cu ser tranchilizant dupa care o adormim si o ducem inapoi in gradina zoologica. Dragii nostrii ce or facut…exact or ucis animalul cu un glonte letal, insa mandria lor a fost ca din fericire nimeni nu a fost ranit. Am procedat la mintea bastinasilor din jungle.

Solutia nu acuma trebuie cautata  cand deja sunt arhi raspanditi cainii, ar fi trebuit sa fie tinut in frau cand inca era controlabil. La cei 8 hingheri pe judetul Ilfov acuma cativa ani sigur nu erau 60000 de maidanezi, insa de ce sa ne ocupam cu acest lucru, cand celor care se afla la putere nu le renteaza si nu se putea scoate nici un profit. Ce profit ne-ar fi adus daca sterilizam cativa caini sarmani. Mai bine ne ocupam cu zece mii de taxe…hai sa rezolvam taxa de inmatriculare ca de acolo ne imbogatim, romanul care nu isi permite o masina noua cumpara secand, plateste taxa ca este fortat si ne pica ceva in buzubar. Hai sa gandim cum sa interzicem fumatul in baruri, pentru ca romanul langa bere tot fumeaza, ii prindem o sa le dam niste amenzi si iara ne pica ceva bani. De ce sa sterilizam niste caini, cheltuim bani pe angajati pe scule si medicamente, tre sa scoatem bani din buzunar…ehh las ca este bine si asa.

Adevarul este ca tot ce facem util o facem la disperare cand chiar nu mai avem ce sa facem. Si asa Romania ramane cea mai bogata tara din univers deoarece de 2000 de ani se fura si tot mai avem ce fura. Banii pe mancarea cainelui, poate pe acte se vede insa cine sa pune sa cantareasca un maidanez sa se dovedeasca ca este asa cum srie pe acte, luam detergent pe banii alocati pentru curatare custilor, dar si tant Veta angajata cu curu patrat care joaca Solitare 8 ore pe zi mai tre sa spale acasa niste haine, si cei care sunt pusi pentru a se ocupa de acest lucru care pot pronunta linstit ca in sfarsit mi-a gasit unchiu un loc de munca pentru ca deja m-am saturat sa dorm acasa…adica las ca dorm la lucru cu alte cuvinte pe intelesul celora care stiu despre ce vorbesc.

Si inainte sa inchid acest blog am sa arat cu degetul catre omul Romania care in loc sa gandeasca si sa munceasca ramane acelasi soi de maidanez mancator de banane in varful copacului. Lenesul care are o singura problema principala… cum sa il urasc pe vecinu, cum sa fac sa am mai mult si sa nu misc un deget, cum sa dau vina pe altul sa ies eu cu pazma curata.

Ne intrebam de ce dau firmele rand pe rand faliment? pentru ca nimeni nu mai munceste, merge la lucru, suna la relatii clienti in timpul programului de lucru sa isi rezolve problema cu TV cablu care sacadeaza, cu telefonul la care a venit factura mare, cu energia si asa mai departe, se uita la ceas din 5 in 5 minute si oftand asteapta sa treaca timpul. Toti vrem sa avem autostrazi, apartamente, insa nimeni nu mai vrea sa lucreze in contructii pentru ca a lucra in constructii este o umilinta si o rusine. Toti vor munca de birou, job la calculator cu iesire pe conturile de facebook pentru a putea juca Criminal Case, Candy Crash de la lucru…normal…timpul trece mai repede. Ei lasa o sa vina indienii si vietnamezii care vor construii autostrazi si blocuri, dar sa va asteptati ca jumatate din ei nu vor mai pleca acasa ci se vor stabilii in Romania. Invazia a inceput si ca in orice tara care are multi emigranti putem sa ne asteptam ca va creste rata criminalitatii iar siguranta este pusa sub semnul intrebarii.

Si nu nu a fost e idee rasiala, a fost realitatea. Azi am ajuns ca un caine a ucis un copil, cum vom rezolva situatia si cum vom reactiona cand acei emigranti vor ucide mai multi copii…nu vom avea optiunea de eutanasiere.

 

Am fost si eu la un interviu fantoma.

Nici macar nu am fost sunat, am primit o instintare prin SMS precum am fost selectat si la ora Q sa fiu la adresa marcata cu X pe harta cu comori.

Inainte de interviu am facut repetitii acasa si am pus in practica tot ce am facut cu Vetuta la treningul de interviu.
– Imbracat frumos la camasa – Bifa
– Barberit si tuns – Bifa
– Sa nu merg in tenesi Emerica – Bifa
– Sa nu port ciorapi albi la pantofi negrii – Bifa (evident nu erau nici in culorile curcubeului)
Am ajuns punctual la adresa data, in poarta ma intreaba un pustiulet un forte un puc inchis la culoare daca caut pe cineva.
Initial am crezut ca imi arunca in fata textul „nenea da shi mie 1000de marci jugospaniole, japolandeze ce o fi” dar avand in memorie ce a zis Vetuta sa fim politicosi cu
orice babuin care ne apare in fata am zic ca doar ma interesam daca exista vre-o firma pe adresa asta pentru ca afara era doar o tabla de firma ascunsa in palosul transparent al lui Harry Promter.
Imi zice sa urc sus la etajul 2 al cladirii. Am urcat eu pe o scara de aia ce te ameteste si ingusta de si eu cu fizicul meu de sahist ma simteam la stramtoare, de parca urcam in turn sa o
salvez pe Princesa Denisa. Pe culoar palpaia becul mai un liliac lipsea din imagine si ar fi fost din povestea minunata cu Alba ca rosie si cei sapte purcelusi.
In final am ajuns in varful castelului si am intrat pe poarta magica.
M-a primit o tipa pe niste tocuri, in caz de ar fi cazut de pe ele isi rupea gatul, fusta scurta pana la …deasupra de buric:
Nici buna ziua nici nimc luati loc ca o sa urmati si dumneavostra.
Interviul se tinea dupa un paravan si lumea intra statea 2-3 minute si iesea ca si pe banda rulanta, intra dupa paravan/usa culisanta cu zambetul si iesea de dupa paravan fara zambet.
WTF am ajuns la fabrica de sters zambete. Stateam pe scaun admirand peisajul, in fata mea una facea fotoshooting pe jumate dezbracata si pe cealata jumatate fara haine.
Am intrat la interviu:
Intervievatorul unu mai mic ca mine cu jumate de cap insa ceafa groasa, tipicul cocalar cu ceas gros si alb la mana, chel si gras cu o curea rolex la brau.
Din moment ce l-am vazut tot traningul lu Vetuta si informatiile primite s-or spulberat ca si un partz tras pe ascuns la cinema.
Am dat noroc cu el insa numele lui nu cred ca a fost rostit intr-o secunda ( ma gandeam asta o fi expert HR si vrea sa ma puna la incercare).
A inceput sa vorbeasca despre job insa eram atat de captivat de ceea ce zice de nu stiam daca vorbeste ori manca seminte. Deci rezumat nu am inteles nici o iota doar ca am venit la interviu.
Inca dupa 2 minute filozofam pe faptul daca m-am pozitionat bine la birou. In fata mea geam el statea cu spatele la geam, lateral stanga inca un cocalar care nu a zis nimic doar butona pe smartIphone,
lateral dreapta perete si biroul lipit de el in spatele meu usa culisanta de la paravan si in incinta 2 boxe la care se auzea la maxim Alex Valea.
Dupa ce eram in lumea mea si am vazut ca se opreste din vorbit am mai auzit un singur lucru, defapt era singurul lucru pe care l-am inceles tot parcursul interviului:
– Na si ce parere ai?
Raspunsul meu a fost una socanta pentru piticul Dopey:
– Am sa ma gandesc daca accept jobul.
In momentul acele citeam pe fata lui 100 de pagini din mai multe filme cu criminali in slow motion, schimbare de temperatura cu Busu si alte cele.
– Adica tu te gandesti daca ne angajezi ori cum intelegi?
– Ceva de genu, va multumesc pentru invitatie si o zi placuta va doresc.
Si in momentul ala am plecat inainte sa scoata sabia lui Zorro si sa ma pregateasca cina pentru Masterchef.
A fost o experienta de neuitat eram atat de plutitor inca 2 ore dupa interviu incat am oprit la primul semafor si nu mi-am dat seama ca ceilalti din spate ma claxonau de un minut jumate ca se facuse verde.

 

De unde vine steagul secuiesc

Pentru cei care nu or înțeles semnificația steagului secuiesc să facem o recapitulare și o mică lecție de istorie fără să intrăm în discuții contradictorii legate de Trianon și alte idei adaptate de către politicieni și mass media pentru a crea tensiune între cele două popoare.

O să începem cu o mică întroducere cu evoluția stemelor  doar după Marea Uniune mulțumită lui Alexandru Ioan Cuza.

Prima siglă a Romaniei a fost creata și adaptată de către marea uniune Roanească sub dominația lui Alexandru Ioan Cuza și a participat la înpodobirea steagului Romanesc din 1864 până în 1866.

Până în 1866 au existat mai multe variante de stema, în ceea ce privește culoarea de fundal și cele două elemente principale . În 1866, după ce Carol I a fost ales domn în România, scutul a fost împărțit în sferturi: în prima și a patra parte un vultur , iar în al doilea și al treilea de un taur, deasupra scutului stema domnitoare Hohenzollern-Sigmaringen a fost plasat de familie.

A doua siglă se numea Stema Regatului României care aparea pe draperurile Romaniei din 1881 până în 1922 conținând în continuare doar cele două regiuni, și mai exact taurul care reprezintă Moldova și vulturul ori acvila care reprezintă Oltenia așa zisa Vallachia.

A semnificat dominația unui singur prinț, Carol I de Hohenzollern

.

A trea siglă era concepută în 1922 și a dominat până în perioada comunismului mai exact până în anul 1947, totodată fiind prima siglă

 care avea la bază toate cele patru regiuni. Vulturul în partea stângă sus reprezintând Oltenia, Taurul din partea dreaptă sus fiind Moldova, în partea stângă jos Leul care reprezintă Banatul iar dreapta jos pasărea Turul care reprezintă Transilvania.

Stema a rămas neschimbată până în 1922, după primul război mondial, când Transilvania sa unit cu Regatul România.

După 1948, autoritățile comuniste a schimbat atât pavilionul cât și stema.Stema a fost mai degrabă o emblemă, fidel modelul comunist: un peisaj (reprezentând un rasarit de soare, un tractor și un exercițiu de ulei), înconjurat de stocurile de grâu legate împreună cu o bucată de pânză în culorile drapelului național.

Până în 1989 au existat patru variante, prima fiind schimbat la scurt timp după 1948 (proclamarea republicii), din nou, sa schimbat în 1956 (o stea roșie a fost adăugată), precum și în cele din urmă în 1966, când România a încetat să mai fie Republică Populară, și a devenit o Republica Socialistă.

Aceasta este asimilata cu Epoca de Aur si sigla imperiului communist condus de Nicolae Ceaușescu așa numitul dictator. Sigla a fost schimbată imediat după doborârea communismului și după revoluția din 1989 a fost alăturată din drapelul României.

Stema României, adoptată de cele doua Camere ale Parlamentului, reunite in sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-un vultur sau o acvilă, pe un scut, avînd aripile deschise; în cioc ține o cruce iar în gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice :

Stema Țării Românești : vultur sau acvilă cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.

Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei și bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi,în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).

Stema Moldovei: capul de bour căruia îi este asociat o stea, o lună crai-nou și o roză, fiind atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I.

 

Stema Transilvaniei: scut împărțit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de vechiul nume al Transilvaniei, Siebenbürgen („Șapte cetăți”), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.

Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.

Stema Dobrogei constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos.

Stema de astăzi este o combinație a celor două proiecte prezentate Parlamentului, inspirate din stema Regatului României. Cele două proiecte veneau (doar aparent) în contradicție cu opțiunea republicană. Chiar dacă Acvila României apărea încoronată, era vorba despre Coroana de Oțel, care reprezintă însemnul Independenței și al Suveranității depline ale României. Coroana de Oțel a fost turnată din țeava unui tun turcesc, capturat în Războiul de Independență, reprezentând astfel un însemn al Independenței căpătate prin luptă, deci un trofeu de război. Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației „Trecerea Dunării”

Stema Transilvaniei

Stema Transilvaniei, așa cum e cunoscută ea astăzi, a fost sintetizată abia spre sfârșitul secolului al XVI-lea.

Conducătorii acestui voievodat au folosit din vechime sigilii pentru a-l reprezenta, însă ele conțineau armele personale, câteodată în combinație cu elemente din stema Regatului Ungar, ori alte reprezentări. O lucrare austriacă din 1550 prezintă ca stemă a Transilvaniei trichetul sibian cu două săbii încrucișate.

Tradiția acvilei ca simbol al Transilvaniei a fost mai veche, armorialele germane din secolele al XV-lea – al XVI-lea indicând un scut despicat, argint și albastru, și o acvilă suprapusă cu o cromatică inversă. De asemenea, Universitatea regnicolarilor din comitatele Transilvaniei, condusă de către voievod, deținea un steag propriu numit acvilă.

În 1596 Levinius Hulsius publică lucrarea sa „Cronologia”, în care desemnează ca stemă a Transilvaniei un scut tăiat ce cuprinde în partea superioară o acvilă ieșindă, iar în cea inferioară șapte munți cu șapte turnuri suprapuse. Această reprezentare va fi preluată mai departe de către principele Sigismund Bathory în stema sa de stăpânitor al celor trei țări românești — potrivit tratatelor din 1595.

În secolul XVII, stema Transilvaniei a fost reprezentată tot mai clar. Aceasta are acum trei câmpuri heraldice, prin apariția brâului roșu din mijloc (folosit prima oară de principele Mihai Apafi I, pe talerii din 1666). În urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de națiune. Astfel, maghiarii era reprezentată de acvila negră, secuii de soare și lună, iar sașii de cele șapte turnuri de cetate, de culoare roșie (Transilvania/Siebenbürgen). Acvila este reprezentată doar pe jumătate ca simbol al poziției de apărare pe care o are (ea însăși se află într-o cetate, fâșia roșie). Această stemă a fost folosită de-a lungul secolului al XVII-lea de către principii transilvăneni, împreună cu blazoanele familiare. Oficial, în Imperiul Austriac stema Transilvaniei a fost instituită prin decret pe vremea împărătesei Maria Terezia, în 1765, la trei zile după ce Principatul Transilvaniei a fost ridicat de către aceasta la rangul de Mare Principat, pe 2 noiembrie.

Stema Transilvaniei este alcătuită dintr-un scut tăiat de un brâu roșu îngust. În cartirul superior, pe fond albastru, se află o acvilă ieșindă neagră, cu capul spre dreapta, cu cioc de aur și limbă roșie, însoțită de un soare de aur în dreapta și o semilună descrescândă de argint în stînga. În cartierul inferior, pe fond de aur, se regăsesc șapte turnuri roșii crenelate, dispuse 4; 3. Acest scut este timbrat de o coroană închisă și are doi tenanți feminini în vestimentație antică, reprezentând Justiția (dreapta) și Recompensa (stânga). Aceste elemente decorative nu au fost reprezentate pe nici un alt document cunoscut până în prezent de către istorici și heraldiști.

În timpul revoluției pașoptiste, românii au solicitat o stemă a principatului care să cuprindă și o a treia reprezentare în locul brâului roșu, de dimensiuni egale cu celelalte două. Aceasta semăna cu imaginile Daciei Felix de pe monezile romane din secolul al III-lea: în centru o femeie dacă ținând în mâna dreaptă o sica iar în cea stângă o pancartă pe care sunt scrise inițialele D F, în stânga un leu iar în dreapta o acvilă gata să-și ia zborul ținând în cioc o cunună de laur.

Stema Transilvaniei este cuprinsă în stema mijlocie a Regatului Maghiar din anul 1867, și, după Unirea din 1918, în Stema României (cu excepția perioadei comuniste).

 

Si așa am ajuns la partea haioasă. Steagul secuilor se află de secole bune in stema României iar parlamentarii noștrii acuma s-or trezit să facă scandal pe tema asta. Am o singură concluzie, toti cei care or făcut scandal, prin parlament, mass media si alte căi nu își cunosc propria siglă.

 

 

La semafor

Semafor

Ati pati vre-o data sa iesiti afara la usa cu un prieten care sa pregateste sa plece si vi se inchide usa in spate iar va dati sema cam tarziu ca aveti usa de metal care se inchide automat?
Am eu prieten care a patit-o si locuieste la etajul 4. M-a condus in fata usii si era in maieu, pantalon scurti si slapi. Stand la o ultima vorba in fata usii curentul i-a trantit usa si aramas pe din afara.
Ei bine nu am sa va povestesc de el desi a fost interesant sa ii vad disperarea pe fata lui.
Eu am ramas in asemenea postura dar un pic altfel intr-un habitat mult mai complex.
Veneam seara acasa cu masina de la un amic si la semafor mi se parea ca un far nu functioneaza in tocmai asa cum trebuie. Abia se schimbase semaforul la culoare rosie si ma gandeam ca am destul timp sa verifc acest lucru inedit.
Am lasat cheia in contact, motorul storcea ca si o mata in calduri iar eu m-am dat jos din masina sa verific ceea ce nu pare a fi in regula. Dupa 2 pasi am auzit ca se inchisesera usa de la masina, am ajuns la botul calului sa vad daca ii stralucesc ochii, totul a fost in regula. Totul a fost in regula pana cand m-am intors sa urc in masina.
Pun mana pe usa sa o deschid si am realizat tampenia prin care am trecut, centralizarea si-a facut efectul. Usa s-a inchis. A fost ceva de vis sa vad ca nu pot intra in propria mea masina, semaforul se schimba in culoarea verde si cei care stateau dupa mine incepeau sa claxoneze. Deasupra masinilor stagnate in spatele meu aparea si subtitrarea: „Hai bai fraiere da-i drumul, urca in masina si intinde-o”.
Simplu de spus si de gandit, insa de realizat fara sa am cheia de la usa la mine nu este chiar asa. Stateam si ma uitam cum as putea prin telepatie sa opresc masina si sa fac sa se deschida usa de la masina.
In final am folosit varianta ajutatoare „suna un prieten”. Noroc cu telefoanele mobile am sunat pe cineva sa imi aduca cheia de rezerva insa pana atunci stateam la semafor cu partea dosala pe bordura si ma uitam cum mi se consuma benzina pe nimic, din cand in cand dirijam masinile care vroiau sa se puna la coada ca nu are rost sa stationeze dupa o masina care cu siguranta la urmatorul verde nu va pleca. Cred ca in seara aceea cu siguranta mi se umpluse frigiderul cu carne pentru urmatorii zece ani.
A fost o experienta foarte interesanta si tot odata de neuitat 🙂

Dont try this at home.

 

Atentie la taximetristi

O alta zi o alta intamplare buclucoasa cu un conducator auto de culoare galbena.
M-am trezit de dimimeata cam tarziu pentru a ajunge la locul de munca si grabit cum eram nu prea aveam de ales, m-am grabit in statia de taxi si am luat mijlocul de transport in comun la dispozitia personala.

In ultima vreme am observat raspandirea taximetristilor cu diferite accente. In New York urci in taxi si te gasest ga la volan se afla un taliban, na noi mai nou urci in taxi si te trezesti ca se afla vre-un sudist venit de prin meleaguri oltenesti.

De asemenea si aximetristul care era sa ma calauzeasca pana la locul de munca avea accent sudist, dar nu aceasta era problema.
Urcand in masina in statia de taxi din Modern ma intreaba in ce directie ma indrept. Am comunicat destinatia Calea Aradului la intersectia cu Borcanul. Am observat ca trage din gura desi era o ruta de la marginea orasului pana in inima orasului.

Suna telefonul cimpanzeului evoluat cu carnet de conducere si ascult cu rabdare cum ii povesteste celui care l-a sunat, pe un limbaj de balta injosita, fara pic de respect ori bun simt:

„– Sa vezi fratiuc, am stat 1 ora si 10 minute in statia de taxi si acum am luat pe unu cu o cursa de cacat pana in Calea Aradului de langa Mall… e p** mea sa fac, nu pot sa fac nici un ban azi…„

Am asteptat frumos in liniste pana a terminat discutia si atunci aiesit si din mine gorila:

„– Auzi, este vre-o problema? De ce nu ai zis de la inceput luam altu si in loc sa te bucuri ca dupa 1 ora si 10minute ti-ai miscat partea dosala din locul ala si sa fii fericit ca nu stai inca 1 ora faci pe suparatu. Asta ar fi una. Iar a doua parte este ca doar nu ai vrut sa zic sa ma duci pana in Paris. Din cate stiu eu pana unde ma duc eu este o ruta destul de lunga si am mers de nenumerate ori pe ruta respectiva si pana acuma nimeni nu mi-a zis nimic. Mai sunt soferi de taxi cu care ma intalnesc dimineata si imi si fac semn sa urc la ei in masina, pentru ca deja ma cunosc.„

Si casa ii dau painea imrumutata inapoi cimpanzeului inteligent imbracat la pantalondi de stofa cu camasa scoasa din puloverul crosetat prin anii 1990, asa cum era imbracat Petre Roman al nostru la revolutie, am mai pus cu o lopata.

„– Nu ti-a cerut nimeni sa vii in Timisoara si sa faci taxiul daca acolo de unde vii tu faci mai multi bani ducand cu caruta pe Ion si Marie dintr-un sat in alt sat”.

Dupa toate acestea …mucles, un cuvant nu a mai scos. Nu am obiceiul sa fac la nimeni reclamatie pentru ca stiu cat de greu este sa iti gasesti ul loc de munca si nu sunt Pro reclamatii, ca din cauza unora carora nu le place ceva si cred ca toate drepturile se cuvin sa se dea afara o persoana care isi castiga existenta muncind. Deadreptul a fost umilitor si ma tot batea gandul sa ii fac reclamatie, sa se mai curete din jegurile societatii taximetristilor. Din cauza unora ca acestia toti taximetristii sunt catalogati la fel.

Am mai incercat sa dau de acel taximetrist ca sa ii zic doar asa in batjocora sa ma duca pana la colt sa iau o paine si retour sa fie o cursa mai lunga dar cred ca in viata lui nu va mai sta in statia de taxi din Modern. Asta in caz de nu o alta persoana ar fi facut reclamatie si a zburat din meserie.

Asta este…atenti in continuare ca ce fete dubioase, care sa cred soferi de taxi urcati in masina.

 

 

Am luat saormeria sa ma duca pana acasa

Intr-o zi un pic cam muribunda iesind in dimensiune 3D din Club Happy din studenti, ma gandeam sa iau taxiul pana acasa pentru ca cel putin acela va merge drept.

Stateau mai multe masini de taxi parcate in fata gogoseriei nervoase, iar eu am urcat in cel care era mai aproape de viziunea mea din ceata. Urc frumos in taxi si ca de obicei cand urc intr-o masina care nu imi apartine, oricat de turmentat as fi tot intreb politicos daca este liber.

La volan o taximetrista cu buca faciala plina de gyros, ceapa si sos de zazichi ma corecteaza ca prima data se intreaba daca este liber si doar dupa aceea se urca in masina. Urcat deja am adus cateva argumente la suprafata si i-am enumerat situatia in care in primul rand daca doreste sa cineze la ora 2:27minute atunci nu se pune in statia de taxi. In al doilea rand daca este ocupat in statia de taxi atunci in locul becului verde isi aprinde luminita rosie care in general inseamna stop si o stiu toate persoanele in afara de cei miopi ori de cei care nu or fost in viata lor la oras, nu au televizor prin cablu si nici nu au CD/DVD-uri cu filme din statele unite unde in fiecare film apare cel putin odata steagul americii, un politist, un semafor cu trecere de pietoni ori in care trece un camion de la RedEX cu F la inceput. Si nu in ultimul rand i-am zis femeii de la volan ca daca nu ii convine cursa lunga din care manca 3 zile paine cumparata de la alimentara ma dau jos si iau o alta masina disponibila a carui sofer nu pute a ceapa si alte mirodenii de la mancarea la secunda.

Dtorita defectului profesional, lucrand in domeniul relatii cu clienti si publicul am reusit sa ii explic toate aceste lucruri cu un ton foarte calm si cu care sa o ating la punctele G din sistemul nervos, mai ales pentru ca la o persoana de sex feminin nu stii nici odata unde are punctul G. Azi il are pe cot, maine tre sa o redescoperi din nou si iti zici in sine „jur ca ieri se afla aici…unde a disparut?”

Oricum jenata de situatie a zis ca ma duce fara nici o problema si pe la jumatatea cursei cand in final probabil a inghitit si nu i-a mai stat in gat ceea ce o avut in gura si-a cerut si scuze de penibilitatea cu care s-a luat de mine ca si client.

Sincer sa va spun cateodata imi place sa merg cu taxiul pentru ca de multe ori in aceea masina magica mi se intampla lucruri pe care nu le-as fi trait daca nu as fi fost intr-un autovehicul de culoare galbena.

 

In Romania se fura volanul.

Poveste urmatoare se intampla prin 2004.

 

Am ajuns acasa de lucru seara dupa ce am terminat programul de dupamasa pe la ora 22:00 cu ochiul mai degraba ploapa dreapta umflata si in final am zis hai sa vad ce zice nenea doctor pentru ca ma zgariase pe iris.
Am luat Dacia pe care o aveam in momentul acela la indemana, o Dacie Break 1410 si am facut facut raliu cu 40-45km/h cu ea pana in Piata 700 la urgenta ORL. Am parcat calul in fata taxiurilor din piata 700 si am intrat la urgenta pentru un consult gratuit. Nu va povestesc detaliile intamplate in incinta cladirii respective pentru ca nu a fost ceva placut cand cineva iti umbla cu un ac de siringa in ploapa pentru a sparge umflatura creata de infectie. Inainte sa ma intrebati nu si nu m-am uitat pe gaura cheii de la biserica pentru a spiona popa cum spovedeste vre-o enoriasa pe la altar asa cum spovedea Bill al americanilor pe Monica Cosanziana.

Am suferit asa vre-o jumatate de ceas in incinta respectiva dar nu mai mult de 30 de minute. Am primit o reteta pe care trebuia sa o duc la o farmacie anume pentru a prepara o solutie specifica ce avea termen de cateva zile, nu mi s-a dat un medicament pe care il gasesti la fiecare farmacie din coltul arenei, dar nu aceeasta este ideea povestirii mele.

Am iesit de la urgenta si cand am mers la masina totul era in regula. Am suit in sa si am dat bice…dupa 5 minute de condus…a…stai asa te intrebi cum de conduuceam fara volan? Pai uite ca nu are legatura cu titlul, vroiam doar sa ma laud ca am fost si eu la urgenta. DAR nu este asa, hai ca te lamuresc dar la toata lumea la care am povestit a zis ca asa ceva nu exista, dar sa stiti ca am si martor care poate sa confirme.Deci am ramas ca conduceam masina spre casa cand am observat ca mi-a fst furat volanul, cel cu care am venit, iar hotul a fost cu bun simt si mi-a pus volanul sau care nu era chiar rotund ci era un pic cam oval probabil dupa vre-un accident.

Ca sa intelegeti mai clar o iau pe scurtatura povestirii. Am intrat la urgenta, intre timp cineva mi-a spart masina, a dezsurubat volanul meu, si in locul volanului meu care nu pot sa zic ca a fost ceva deosebit, tunat, volan mai cu fitze de schumacher, a insurubat un alt volan un pic mai oval.

Sicer sa va spun ii multumesc hotului cinstit ca m-a pus ceva in locul celui furat, chiar de punea si un ghidon de bicicleta dar macar nu m-a lasat fara si asa am putut sa ajung si eu cu masina in fata blocului.

 

Vecini de vecini din tara vecinilor

Daca crede cineva ca are cei mai zgomotosi vecini atunci trebuie sa ii deschid ochii si sa il informez ca traim in Romania unde ne luptam sa ne cumparam o cutie de beton impartit pe asa numite camere si nu este singurul care nu poate sa doarma din cauza unui homo vecinus care si-a cumparat burghiu Bosch si simte nevoia sa il si foloseasca, ori dimineata te trezeste cu cantecul ca iti intra in maduva sufletului cantat de asa numiti oameni cu nume de tornade, vijelii, orase, sate si asa mai departe.

Va marturisesc ca 3 ani la rand nu am dormit asa cum am vrut eu din cauza acestor specii rare care traiesc in vecinatate peretelui meu. Locuiesc intr-un bloc cu patru etaje la ultimul etaj si pe nivel se afla cate patru apartamente, sunt nenumerate blocuri identice construite pe vremea marelui raposat care a construit mii de blocuri pe care generatia de aum nu este nici in stare sa o zugraveasca.

Revenind la ideea principala sunt doar cateva lucruri de retinut pana acuma, stau la ultimul etaj deci nu am cine sa mute mobila in fiecare Sambata insa vecinul de sub mine isi bate carnea la ora 12 in fiecare Duminica asa cum zilnic incep stirile de la ora 17:00. In principiu asta nu ar fi o problema majora dar am sa va divulg de ce nu am dormit eu timp de 3 ani.

Asa cum suntem noi Romanii obisnuiti tot timpul cand strangem ceva bani ori scoatem ceva bani de la banca, ce facem cu ei?…ei vezi…renovam apartamentul. Vecinul de sub mine Nea Castana in anul 2009 a scos bani de la banca cel mai probabil cu buletinul si s-a apucat de renovat apartamentul. In 2008 in fiecare weekend la ora 8 ma trezeam instantanent pe muzica simfonica a burghiului si altor unelte de constructii cum ar fi barosul. Program fix cand eram si eu acasa si cand vroiam sa ma odihnesc, in weekend si in timpul saptamanii cand ajungeam eu acasa de la lucru pana la ora 23 cateodata pentru ca Mesterul manole ajuta la renovarea programului doar cand termina si el cu lucru si dupa lucru facea un ciubuc ajutand la cotetzul lui Nea Castana.

Timp de o luna or reusit sa faca bucataria moment in care am rugat prieteni si alte cunostinte sa ma infieze pentru a putea si eu sa ma odihnesc asa cum se cuvine dupa ce te ntorci de la servici.
In final dupa 4-5 luni or reusit sa termine lucrarile si am crezut ca in sfarsit o sa am liniste si pace. Sincer sa fiu in 4-5 luni construiam o casa noua, nici pana in ziua de azi nu am inteles de ce a durat asa de mult. A venit iarna si Nea Castana a fost cat se poate de fericit in noul sau cuib iar eu eram fericit ca pot sa dorm asa cum imi cere fizicul si ADN-ul.

Nu a durat prea mult fericirea mea pentru ca a venit aanul 2010 si povestea incepe de la inceput. Vecinul de langa mine Nea Cireasa a zis, pai daca a murit capra vecinului hai sa o sugrum si pe a mea. A scos si Nea Cireasa bani de la banca si a inceput Mozartul burghiurilor de la inceput exact pe partea cealata a peretelui meu (perete comun cu Nea Cireasa). Acelasi cosmar s-a repetat doar ca locatia era diferit, nu era sub mine santierul ci era langa mine. Asa bine am indurat inca un an, am zis ok oamenii sunt harnici si vor sa aibe o gospodarie cat se poate de frumoasa, nu avem ce face o sa treaca si anul acesta si dupa aia ne odihnim ce cinste. A venit si sfarsitul anului 2010 o terminat si Nea Cireasa cu renovatu am zis in gandul meu acuma sper ca nu se va mai apuca nimeni de construit nimic.
Cel de sub mine a facut santier a terminat, cel de langa mine a facut santier a terminat, deasupra mea nu sta nimeni pentru ca am acoperis, norocul meu, nu are cine sa renoveze, deci voi dormii in liniste si pace cand doresc eu. Ei nu a fost asa in 2011, desi asa as fi vrut in adancul sufletului meu. Ghiciti voi care vecin mai putea sa deranjeze, am sa va dau si un indiciu inca odata cel de josa facut, cel de langa a facut, cel de sus…numa cel de sus stie, nu sta nimeni.
Nu cred ca ati ghicit, am sa continui povestea. Nea Castana de sub mine a vandut apartamentul, s-a mutat un alt locatar care uitandu-se prin jur a zis ca ceva nu este in regula. Nu va vine sa credeti ce a facut, Nea Caisa care s-a mutat in locul lui nea Castana in 2011 s-a apucat sa renoveze apartamentul gata renovat. Se repeta istoria doar cu alti locatari.

Dupa toate astea credeti ca sunteti ghinionisti ca locuiti cu oamni varstnici care de dimineata de la ora 8 stau cu capul pe geam ori pe banca din fata blocului cand ajungeti acasa de la servici,aveti vecini care odata la 4-5 ani fac un chef imens cu manele … si inca odata dupa toate astea as fi foarte fericit sa fi fost asa, acuma ramane doar un lucru de facut: sa ma rog ca Nea Cireasa de langa mine anul acesta in 2012 sa nu vanda apartamentul unui homo vecinus care se apuca si el la randul sau sa renoveze cortul.
Asta nu se va intampla dar am aflat urmatorul lucru. Peste o luna se va renova tot blocul si deasupra mea SE VA CONSTRUII MANSARDA…

 

 

 

Ai carnet?

Ma gandeam sa va impartasesc intamplarile mele cu taximetristi pentru ca incep sa se adune tot mai multe.

Era trecut de miezul noptii, eram la o distanta cam mare de resedinta mea si mi-a trecut prin cap sa nu iau pantofii la plimbare ci sa scurtez timpul alegand optiunea cu taxiul.

Ajungand la prima statie de taxi am constatat ca era o singura masina disponibila care ma putea transporta pana acasa. Am mers frumos la sofer si l-am intrebat politicos daca este liber, sa nu ii deranjez noaptea, poate doreste sa traga un pui de somn linistit departe de nevasta care il da jos din pat invartindu-se in somn, poate mediteaza asupra unor subiecte auzite la radio trinitras despre oameni injositi de ralitate. Raspunsul primit nu l-ati auzit si nu cred ca il veti mai auzii vreodata de la un taximetrist cand veti urca in masina aceea de culoare galbena. Defapt rasunsul la intrebarea mea a fost tot o intrebare pe care am sa o citez cuvant cu cavant: „Ai carnet de conducere?„. Inainte sa ii confirm parola, acel cuvant magic pe care o folosim cel putin odata pe zi in viata nostra de zi cu zi, acel cuvant nelipsit din dictionar …”DA” mi-a trecut prin cap intr-o 4-5 secunde cateva semne de intrebari cum ar fi: o fi prea obosit, o fi sub influenta bauturilor alcoholice, o fi sub influenta medicamentelor „halogene”, poate nu are chef de lucru la ora aceea tarzie, acest sofer de taxiu harnic si devotat meseriei pe care o practica, poate doreste sa ma conduc singur la destinatie. Sincer sa fiu am inceput sa zambesc si ma uitam prin preajma, daca nu cumva vad vre-o camera ascunsa. Am constatat cu stupoare ca nu era nimic din ceea ce mi-am imaginat eu in acel moment, pur si simplu nu ii pornea masinuta, obiectul muncii sale. Mi-a inmanat cheile de contact pentru ca sa „ii dau o cheie” de pornire in timp ce el merge in spatele autoturismului sa o impinga. Stabilind detaliile cu cheia in mana ma urc la volanul taxiului, o Dacia Super R Nova putin spus hamalita pe drumurile noastre cu textura de Marte.

Eroul nostru taximetrist se apuca sa impinga de la portbagaj vehicolul, eu intre timp am penetrat cu cheia gaura de la contact…invart de cheie si ce sa vezi ori mai bine sa nu vezi asa ceva, raman cu capul de la cheie rupta in mana. In acel moment culminant pun frana brusc. Vine la mine taximetristul cu sudoarea muncii sale pe frunte si un pic cam revoltat pentru ca am franat, imirosteste urmatoarele: „Mai omule, eu ti-am zis sa pornesti masina nu sa pui frana ca atunci nu pot impinge„.

Ma dau jos din masina elegant cu zambetul pe fata pentru ca in mintea mea inca aveam impresia ca acuma este momentul acela cand apare echipa de filmare de la camera ascunsa. Ii arat amicului nostru cheia rupta, pai ce reactie sa aibe, tipicul acela cu palma data peste frunte urmand sa urce sa se convinga si el ca partea cealalta a cheii a ramas in contact. A inceput sa mormaie ceva pe limbajul taximetristilor, iar eu am luat-o frumos pe jos spre casa.

Concluzia este sa nu mancati mazare patrata daca nu stiti sa umblati pe tavan pentru ca s-ar putea sa va calce avionul pe trecerea de pietoni, cu alte cuvinte nu are nici o cuncluzie, doar ca ar fi fost frumos sa termin aceasta poveste epica cu o concluzie.