De unde vine steagul secuiesc

Pentru cei care nu or înțeles semnificația steagului secuiesc să facem o recapitulare și o mică lecție de istorie fără să intrăm în discuții contradictorii legate de Trianon și alte idei adaptate de către politicieni și mass media pentru a crea tensiune între cele două popoare.

O să începem cu o mică întroducere cu evoluția stemelor  doar după Marea Uniune mulțumită lui Alexandru Ioan Cuza.

Prima siglă a Romaniei a fost creata și adaptată de către marea uniune Roanească sub dominația lui Alexandru Ioan Cuza și a participat la înpodobirea steagului Romanesc din 1864 până în 1866.

Până în 1866 au existat mai multe variante de stema, în ceea ce privește culoarea de fundal și cele două elemente principale . În 1866, după ce Carol I a fost ales domn în România, scutul a fost împărțit în sferturi: în prima și a patra parte un vultur , iar în al doilea și al treilea de un taur, deasupra scutului stema domnitoare Hohenzollern-Sigmaringen a fost plasat de familie.

A doua siglă se numea Stema Regatului României care aparea pe draperurile Romaniei din 1881 până în 1922 conținând în continuare doar cele două regiuni, și mai exact taurul care reprezintă Moldova și vulturul ori acvila care reprezintă Oltenia așa zisa Vallachia.

A semnificat dominația unui singur prinț, Carol I de Hohenzollern

.

A trea siglă era concepută în 1922 și a dominat până în perioada comunismului mai exact până în anul 1947, totodată fiind prima siglă

 care avea la bază toate cele patru regiuni. Vulturul în partea stângă sus reprezintând Oltenia, Taurul din partea dreaptă sus fiind Moldova, în partea stângă jos Leul care reprezintă Banatul iar dreapta jos pasărea Turul care reprezintă Transilvania.

Stema a rămas neschimbată până în 1922, după primul război mondial, când Transilvania sa unit cu Regatul România.

După 1948, autoritățile comuniste a schimbat atât pavilionul cât și stema.Stema a fost mai degrabă o emblemă, fidel modelul comunist: un peisaj (reprezentând un rasarit de soare, un tractor și un exercițiu de ulei), înconjurat de stocurile de grâu legate împreună cu o bucată de pânză în culorile drapelului național.

Până în 1989 au existat patru variante, prima fiind schimbat la scurt timp după 1948 (proclamarea republicii), din nou, sa schimbat în 1956 (o stea roșie a fost adăugată), precum și în cele din urmă în 1966, când România a încetat să mai fie Republică Populară, și a devenit o Republica Socialistă.

Aceasta este asimilata cu Epoca de Aur si sigla imperiului communist condus de Nicolae Ceaușescu așa numitul dictator. Sigla a fost schimbată imediat după doborârea communismului și după revoluția din 1989 a fost alăturată din drapelul României.

Stema României, adoptată de cele doua Camere ale Parlamentului, reunite in sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-un vultur sau o acvilă, pe un scut, avînd aripile deschise; în cioc ține o cruce iar în gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice :

Stema Țării Românești : vultur sau acvilă cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.

Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei și bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi,în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).

Stema Moldovei: capul de bour căruia îi este asociat o stea, o lună crai-nou și o roză, fiind atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I.

 

Stema Transilvaniei: scut împărțit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de vechiul nume al Transilvaniei, Siebenbürgen („Șapte cetăți”), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.

Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.

Stema Dobrogei constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos.

Stema de astăzi este o combinație a celor două proiecte prezentate Parlamentului, inspirate din stema Regatului României. Cele două proiecte veneau (doar aparent) în contradicție cu opțiunea republicană. Chiar dacă Acvila României apărea încoronată, era vorba despre Coroana de Oțel, care reprezintă însemnul Independenței și al Suveranității depline ale României. Coroana de Oțel a fost turnată din țeava unui tun turcesc, capturat în Războiul de Independență, reprezentând astfel un însemn al Independenței căpătate prin luptă, deci un trofeu de război. Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației „Trecerea Dunării”

Stema Transilvaniei

Stema Transilvaniei, așa cum e cunoscută ea astăzi, a fost sintetizată abia spre sfârșitul secolului al XVI-lea.

Conducătorii acestui voievodat au folosit din vechime sigilii pentru a-l reprezenta, însă ele conțineau armele personale, câteodată în combinație cu elemente din stema Regatului Ungar, ori alte reprezentări. O lucrare austriacă din 1550 prezintă ca stemă a Transilvaniei trichetul sibian cu două săbii încrucișate.

Tradiția acvilei ca simbol al Transilvaniei a fost mai veche, armorialele germane din secolele al XV-lea – al XVI-lea indicând un scut despicat, argint și albastru, și o acvilă suprapusă cu o cromatică inversă. De asemenea, Universitatea regnicolarilor din comitatele Transilvaniei, condusă de către voievod, deținea un steag propriu numit acvilă.

În 1596 Levinius Hulsius publică lucrarea sa „Cronologia”, în care desemnează ca stemă a Transilvaniei un scut tăiat ce cuprinde în partea superioară o acvilă ieșindă, iar în cea inferioară șapte munți cu șapte turnuri suprapuse. Această reprezentare va fi preluată mai departe de către principele Sigismund Bathory în stema sa de stăpânitor al celor trei țări românești — potrivit tratatelor din 1595.

În secolul XVII, stema Transilvaniei a fost reprezentată tot mai clar. Aceasta are acum trei câmpuri heraldice, prin apariția brâului roșu din mijloc (folosit prima oară de principele Mihai Apafi I, pe talerii din 1666). În urma Dietei de la Sebeș din 24 mai 1659, stema Transilvaniei a fost sfâșiată, fiecare dintre cele trei națiuni privilegiate preluând câte un simbol, românii nefiind „reprezentați” prin niciun simbol, ei neavând statut de națiune. Astfel, maghiarii era reprezentată de acvila negră, secuii de soare și lună, iar sașii de cele șapte turnuri de cetate, de culoare roșie (Transilvania/Siebenbürgen). Acvila este reprezentată doar pe jumătate ca simbol al poziției de apărare pe care o are (ea însăși se află într-o cetate, fâșia roșie). Această stemă a fost folosită de-a lungul secolului al XVII-lea de către principii transilvăneni, împreună cu blazoanele familiare. Oficial, în Imperiul Austriac stema Transilvaniei a fost instituită prin decret pe vremea împărătesei Maria Terezia, în 1765, la trei zile după ce Principatul Transilvaniei a fost ridicat de către aceasta la rangul de Mare Principat, pe 2 noiembrie.

Stema Transilvaniei este alcătuită dintr-un scut tăiat de un brâu roșu îngust. În cartirul superior, pe fond albastru, se află o acvilă ieșindă neagră, cu capul spre dreapta, cu cioc de aur și limbă roșie, însoțită de un soare de aur în dreapta și o semilună descrescândă de argint în stînga. În cartierul inferior, pe fond de aur, se regăsesc șapte turnuri roșii crenelate, dispuse 4; 3. Acest scut este timbrat de o coroană închisă și are doi tenanți feminini în vestimentație antică, reprezentând Justiția (dreapta) și Recompensa (stânga). Aceste elemente decorative nu au fost reprezentate pe nici un alt document cunoscut până în prezent de către istorici și heraldiști.

În timpul revoluției pașoptiste, românii au solicitat o stemă a principatului care să cuprindă și o a treia reprezentare în locul brâului roșu, de dimensiuni egale cu celelalte două. Aceasta semăna cu imaginile Daciei Felix de pe monezile romane din secolul al III-lea: în centru o femeie dacă ținând în mâna dreaptă o sica iar în cea stângă o pancartă pe care sunt scrise inițialele D F, în stânga un leu iar în dreapta o acvilă gata să-și ia zborul ținând în cioc o cunună de laur.

Stema Transilvaniei este cuprinsă în stema mijlocie a Regatului Maghiar din anul 1867, și, după Unirea din 1918, în Stema României (cu excepția perioadei comuniste).

 

Si așa am ajuns la partea haioasă. Steagul secuilor se află de secole bune in stema României iar parlamentarii noștrii acuma s-or trezit să facă scandal pe tema asta. Am o singură concluzie, toti cei care or făcut scandal, prin parlament, mass media si alte căi nu își cunosc propria siglă.