Ai carnet?

Ma gandeam sa va impartasesc intamplarile mele cu taximetristi pentru ca incep sa se adune tot mai multe.

Era trecut de miezul noptii, eram la o distanta cam mare de resedinta mea si mi-a trecut prin cap sa nu iau pantofii la plimbare ci sa scurtez timpul alegand optiunea cu taxiul.

Ajungand la prima statie de taxi am constatat ca era o singura masina disponibila care ma putea transporta pana acasa. Am mers frumos la sofer si l-am intrebat politicos daca este liber, sa nu ii deranjez noaptea, poate doreste sa traga un pui de somn linistit departe de nevasta care il da jos din pat invartindu-se in somn, poate mediteaza asupra unor subiecte auzite la radio trinitras despre oameni injositi de ralitate. Raspunsul primit nu l-ati auzit si nu cred ca il veti mai auzii vreodata de la un taximetrist cand veti urca in masina aceea de culoare galbena. Defapt rasunsul la intrebarea mea a fost tot o intrebare pe care am sa o citez cuvant cu cavant: „Ai carnet de conducere?„. Inainte sa ii confirm parola, acel cuvant magic pe care o folosim cel putin odata pe zi in viata nostra de zi cu zi, acel cuvant nelipsit din dictionar …”DA” mi-a trecut prin cap intr-o 4-5 secunde cateva semne de intrebari cum ar fi: o fi prea obosit, o fi sub influenta bauturilor alcoholice, o fi sub influenta medicamentelor „halogene”, poate nu are chef de lucru la ora aceea tarzie, acest sofer de taxiu harnic si devotat meseriei pe care o practica, poate doreste sa ma conduc singur la destinatie. Sincer sa fiu am inceput sa zambesc si ma uitam prin preajma, daca nu cumva vad vre-o camera ascunsa. Am constatat cu stupoare ca nu era nimic din ceea ce mi-am imaginat eu in acel moment, pur si simplu nu ii pornea masinuta, obiectul muncii sale. Mi-a inmanat cheile de contact pentru ca sa „ii dau o cheie” de pornire in timp ce el merge in spatele autoturismului sa o impinga. Stabilind detaliile cu cheia in mana ma urc la volanul taxiului, o Dacia Super R Nova putin spus hamalita pe drumurile noastre cu textura de Marte.

Eroul nostru taximetrist se apuca sa impinga de la portbagaj vehicolul, eu intre timp am penetrat cu cheia gaura de la contact…invart de cheie si ce sa vezi ori mai bine sa nu vezi asa ceva, raman cu capul de la cheie rupta in mana. In acel moment culminant pun frana brusc. Vine la mine taximetristul cu sudoarea muncii sale pe frunte si un pic cam revoltat pentru ca am franat, imirosteste urmatoarele: „Mai omule, eu ti-am zis sa pornesti masina nu sa pui frana ca atunci nu pot impinge„.

Ma dau jos din masina elegant cu zambetul pe fata pentru ca in mintea mea inca aveam impresia ca acuma este momentul acela cand apare echipa de filmare de la camera ascunsa. Ii arat amicului nostru cheia rupta, pai ce reactie sa aibe, tipicul acela cu palma data peste frunte urmand sa urce sa se convinga si el ca partea cealalta a cheii a ramas in contact. A inceput sa mormaie ceva pe limbajul taximetristilor, iar eu am luat-o frumos pe jos spre casa.

Concluzia este sa nu mancati mazare patrata daca nu stiti sa umblati pe tavan pentru ca s-ar putea sa va calce avionul pe trecerea de pietoni, cu alte cuvinte nu are nici o cuncluzie, doar ca ar fi fost frumos sa termin aceasta poveste epica cu o concluzie.